de Radu Vancu
Omul nu este doar un „ființă socială”, ci și o „ființă
narativă”. Ba mai mult, cu cât o societate are povestași mai mulți și mai
talentați, cu atât performanța ei socială e mai ridicată. O spun teoria literară
și antropologia pe șleau; cum însă pe noi nu teoria, ci practica ne
interesează, un bibliotecar de la Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu a avut
excelenta idee a formării unei școli de mici povestași – recrutați, până la
unul, din șase sate din jurul Sibiului: Gura Râului, Turnu Roșu, Alămor, Păuca,
Micăsasa, Sadu. Florinela Anca Vasilescu, fiindcă ea este bibliotecarul în
cauză, a ales 48 de povești ale unor copii din satele amintite, mai toți între
10 și 14 ani, le-a strâns într-o antologie numită Spune-mi o poveste din
satul tău, pe care a și prefațat-o, și a publicat-o anul acesta la Editura
Armanis (a Bibliotecii Județene ASTRA; fie spus în paranteză, puține cărți din
capitala noastră europeană ies la fel de elegant precum cele îngrijite aici de
priceputele tipografe ale Bibliotecii).
A rezultat o profuziune fermecătoare de povești
despre lume, așa cum e ea văzută de cei aflați în intermundiul dintre copilărie
și adolescență; o lume cumva nediferențiată total de universul fabulos al
copilăriei din experimentele Zaica, și neintrată încă de-a binelea în story-urile
cu vampiri ale teenager-ilor. Copiii universurilor rurale din jurul
Sibiului scriu despre o lume contiguă încă basmelor – povestașii puberi din
Gura Râului scriu Povești din Inima Pădurii, cei din Turnu Roșu Povești
din Turnul de Veghe al Munților, cei din Alămor Povești din Ținutul
Dochiilor Albastre, cei din Păuca despre Tărâmul Timpului Fericit,
cei din Micăsasa se simt De demult..., iar cei din Sadu vin din
Sfatul Înțelepților. Însă, cu toate titlurile și scenografia rurale,
poveștile lor sunt foarte actuale, se simte de îndată că e vorba de lumile unor
copiii intrați binișor în Evul Media, cu un imaginar nutrit de lumile fabuloase
ale phantasy-urilor și feeriilor holywoodiene. În satele lor, de
asemenea fabuloase, din jurul Sibiului, micii povestași sunt și ei niște
„nativi digital”, foarte bine adaptați lumii în care se mișcă.
E, așadar, un lucru foarte bun această antologie.
Formează o generație de povestași digitali „prea buni, prea ca la țară”. După
cum foarte bună e și informația din caseta tehnică, unde se spune limpede că
vor fi cinci astfel de volume. Ceea ce înseamnă că micii noștri povestașii se
numără cu zecile, poate chiar cu sutele. Și, cum spuneam de la început că
societățile cu povestași mulți și buni prosperă, concluzia e limpede: viitorul
sună bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu